PRESA

Asculta
Interviu RFI Yes We Can't

Citeste
„Yes we can’t”, un spectacol care ia în balon politicienii, în frunte cu Sorin Oprescu

Categorie: Cultură

Publicat: Miercuri, 26 Octombrie 2011 00:00

Autor: Cristian IONESCU - OPINIA

Mircea Toma in rolul Naratorului

*Producţia se bucură de participarea cunoscutului jurnalist Mircea Toma

„Aş fi vrut în sală oameni politici, pentru că ar fi rupt uşile cu siguranţă”, îmi spune actorul Lucian Ghimişi înainte de începerea spectacolului „Yes we can’t”. Producţia semnată de Daniel Popa, un pamflet care ia în balon întreaga clasă politică românească, s-a jucat luni în Cafeneaua Artiştilor, avându-l în distribuţie pe unul dintre fondatorii Academiei Caţavencu, Mircea Toma.

Se închid luminile şi pe ecranul de pe scenă sunt proiectate clipurile electorale ale politicienilor români din campania la alegerile prezidenţiale. Este preambulul spectacolului şi prin faţa ochilor spectatorilor se derulează ca într-un coşmar imaginile schimonosite ale lui Adrian Copilul Minune şi Nicolae Guţă, unul lăudând PSD-ul, altul pe Băsescu. Sunt urmaţi de Geoană într-un decor butaforic, Becali înjurând cu poftă o ziaristă, apoi Iliescu, cu apariţiile lui de la Revoluţie şi mineriade, iar la final, Vadim Tudor cu poezia dedicată lui Ceauşescu.

Sorin G, Doru G, Horatiu T, Gheorghe P si Sorin O 

Se aprind luminile şi îşi fac apariţia şi personajele, patru consilieri care stau în jurul şefului lor, Sorin O. „cel mai bun chirurg dintre primari şi cel mai bun primar dintre chirurgi”. Povestea este una simplă şi deloc imaginară: cei cinci pun la cale un plan ca să fenteze legea şi să poată construi celebra şi reala autostradă prin inima Bucureştiului, operaţiune care necesită exproprieri, demolări şi dărâmarea obiectivelor de patrimoniu. Mircea Toma este povestitorul, cel care face legătura dintre şleahta de politicieni şi dacii lui Decebal, o comparaţie care poate fi redusă la simbolul Lupului Dacic, înlocuit de Sorin O. cu un şarpe cu cap de câine maidanez. Inspirat de Decebal, primarul le propune consilierilor să se arunce cu toţii de pe blocuri, la fel ca dacii care s-au sinucis văzând că nu mai pot învinge, asta ca o metodă de a învinge corupţia.

Aş vrea să se simtă jenaţi oamenii care ne conduc vieţile fără să ne întrebe

În discuţiile personajelor sunt pomeniţi alţi oameni politici, precum Elena U, Adrian cu bordurile, Marian care îi ameninţă că îi „ejaculează”, Patriciu şi mulţi mulţi alţii. Textul, scris de Daniel Popa, cel care semnează regia şi joacă şi rolul primarului Capitalei are ceva din savoarea Academiei Caţavencu. Din păcate însă, politicienii români riscă să ia pâinea de la gura actorilor, gesturile lor fiind de multe ori atât de teatrale, încât depăşesc orice transpunere în cadrul unui act artistic.

Lucian Ghimisi, Costel Cascaval, Daniel Popa, Laurentiu Banescu si Alex Vlad

„Piesa este un pamflet politic, ceea ce nu se prea poartă în ţara asta. Este singurul lucru pe care eu pot să îl fac faţă de ceea ce se întâmplă în ţara asta în care a luat-o lumea razna, fură ăştia pe capete… Eu cred că un artist trebuie să vorbească în opera lui despre lumea prezentă. Despre mizeria politicienilor noştri nu vorbeşte nimeni direct, de frică. Vreau să văd şi eu ce se întâmplă… Ne adresăm tuturor oamenilor politici, dar principalul pion al piesei este primarul general al Capitalei. Am scris piesa şi am găsit acest ONG, al lui Mircea Toma, <Active Watch>. Le-a plăcut foarte mult, pentru că eu am luat mult din discursul lui Oprescu, din acte oficiale. Aş vrea ca oamenii ăştia care ne conduc vieţile fără să ne întrebe să prindă o uşoară jenă până la urmă”, a declarat Daniel Popa.

Mircea Toma, după prima evoluţie ca actor, pe scena de la Buzău

Categorie: Cultură

Publicat: Joi, 27 Octombrie 2011 00:00

Autor: Cristian IONESCU

Mircea Toma in rolul Naratorului 

„Dacă ai picioarele murdare, nu trebuie să le tai ca să le cureţi”

Cei mai mulţi îl cunosc drept unul dintre fondatorii Academiei Caţavencu sau ca realizator de emisiuni tv, profesor de jurnalism sau psiholog. Mircea Toma le-a oferit însă prilejul buzoienilor ca luni seară să îl vadă într-o ipostază nouă, aceea de actor. Ziaristul a făcut parte din distribuţia spectacolului „Yes we can’t”, de Daniel Popa, o critică dură la adresa politicii româneşti şi, în primul rând, un atac la adresa primarului Sorin Oprescu. Implicarea lui Mircea Toma într-un spectacol de teatru vine din postura de reprezentant al Agenţiei de Monitorizare a Presei – organizaţie de drepturile omului, membră a reţelei Reporteres Sans Frontieres, care duce o campanie împotriva distrugerii Bucureştiului.

Reporter: Ziaristul Mircea Toma a început să joace teatru?

Mircea Toma: Este primul spectacol cu public real, în care nu ştiu dacă pot spune că joc, pentru că ceea ce fac eu aici este departe de formaţia unui actor. Mai degrabă îndeplinesc rolul unui figurant, dar îmi face plăcere.

Rep.: Ce v-a făcut să intraţi în spectacolul acesta atât de interpretabil şi riscant până la urmă?

M. T.: Proiectul este născut dintr-o campanie socială. Un grup de organizaţii din Bucureşti se luptă pentru a promova un concept pentru Bucureşti, pentru că el se dezvoltă haotic. De obicei, singurul proiect concret este că cineva vrea să facă bani repede şi în condiţiile astea se petrec tot felul de lucruri care te indignează. Demolarea a 100 de clădiri, cu evacuarea a 2.000 de persoane, nu se poate face sub pretextul că trebuie să construieşti o arteră de circulaţie şi că ăia erau ţigani. Atunci când eşti medic şi ajungi primar, nu cred că poţi aplica filosofia conform căreia, dacă ai picioarele murdare, trebuie să ţi le tai ca să le cureţi. Din această campanie s-a născut nevoia de a interveni şi printr-un alt mijloc. Un artist a produs un text ... Este ceea ce se cheamă teatru social.

                                 „Am fost acuzaţi de toată lumea că facem jocuri politice”

Sorin O, Horatiu T, Gheorghe P, Naratorul si Reporterita

Rep.: Nu v-aţi gândit că vor fi voci care vă vor acuza că faceţi anumite jocuri politice?

M. T.: În mod regulat suntem acuzaţi că facem jocuri politice. Din fericire, după 15 ani de existenţă a Agenţiei de Monitorizare a Presei – Active Watch – am fost acuzaţi de toată lumea că facem jocurile tuturor, deci la ora aceasta s-au neutralizat orice acuzaţii de acest gen. Numai pentru absolvenţii de liceu care nu ştiu de existenţa noastră mai pot fi valabile aceste idei. În rest, e limpede că noi nu am rezistat tentaţiei de a-i critica pe toţi cei care au trecut şi au emis mizerii.

Rep.: Credeţi că o astfel de piesă, cu adresă clară la Sorin Oprescu, ar putea influenţa voturile în preajma alegerilor?

M. T.: Piesa este un produs vizibil subiectiv. Este rodul judecăţii unui artist care îl semnează, adică echivalentul unui articol de opinie apărut într-o publicaţie. Tot ce apare în spaţiul public poate influenţa atitudinea unui cetăţean faţă de un actor politic şi aşa e normal. Faptul că eu astăzi în presa din Bucureşti nu prea pot găsi informaţii reale, critice faţă de unii oameni politici, printre care Oprescu este un performer. Pe el nu-l atacă nici presa care îi este ostilă lui Băsescu, nici presa pro Băsescu. Deocamdată. Ce se întâmplă în spectacolul nostru nu este un produs editorial în formatul de teatru gândit pentru a fi folosit în campanie electorală. El este un produs în afara campaniei. Ea se apropie şi va găsi spectacolul în micile teatre din cluburi. Eu sper ca oamenii din cluburi măcar să meargă la vot...

Rep.: Dacă aţi primi solicitarea din partea unui partid politic de a juca spectacolul pentru a fi folosit ca o armă împotriva lui Oprescu, aţi aşteptat?

M. T.: Vă referiţi la venirea unui partid de a sponsoriza acest spectacol... Asta eu nu accept. Eu nu voi mai participa la această reprezentaţie într-o astfel de situaţie.